E greu inceputul… dar odata facut pasul incepe show-ul.
Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, Johnnie, si-a tras blog. Este un tip care nu poate fi definit. Este acolo, si cand dispare ii simti imediat lipsa. Este unul dintre oamenii care nasc intrebarea “cand a avut timp sa le faca?”.
Este imposibil sa nu fi gandit asa vreodata, si, de multe ori, si eu imi pun intrebarea asta.
Ameninta demult ca isi va posta povestile pe net. Intre timp se intampla altele – dar pasul a fost facut – deocamdata sunt povesti din domeniul lui de activitate (ultimul, ca are mai multe).
Succes Johnnie, si bun venit in blogosfera.
Fragment:
(…)Cu greu ne-am potolit rasul si am intrat in apartament. Dar nu scap.
Alta intrebare:
- dar peste 3 zile putem sa intram in baie?
“- inca nu, ma sunati , vin… verific si apoi vedem!” – raspund serios, ( ce era in mintea mea , nu stiu, ca ca m-a stresat ligheanul ala toata ziua), moment in care colegul meu iar iese vijelios si rosu din apartament…
Ma rog, am terminat, am plecat, am si am uitat de ei, cand… peste 3 zile …suna telefonul.
Cine era? Doamna bineinteles… sa ma duc sa vad daca se poate intra in baie, ca miroase in casa.
Nu mi-a venit sa cred.
Oamenii astia au stat 3 zile cu ligheanul si galeata in balcon!
Am fost am vazut, le-am dat voie sa intre in baie… am iesit repede si am ramas prieteni…. m-au chemat cand au terminat cu renovarea in casa, mirosea frumos, am baut o bere… ce mai… viata grea dar merita traita (…)
Emanuel David D , ti-am urat “la multi ani ” cam peste tot ca sa ma asigur ca vezi …
Sa fii sanatos si cel mai important : la buzunar gros !! 
) . Te-am pupat .
La Multi Ani , Emi !!!!