Feeds:
Articole
Comentarii

am zis noi ca cea mai buna stire este cea care intra in 30 de secunde si  face trimitere la saracia si optimismul din spatele ei, aici, in Giurgiu. De fapt la ce poti face cu astea doua, caci daca tot au fost inventate or fi bune de ceva.

Cristina zisa si Radoi va fi cea care le va pastori si …surprinzator este una din cele mai bune voci de fata pe care le-am intalnit local. Nu-i pun poza aici ptr ca ii fur meseria PR-ului – insa ma duc la sediu cu nostalgia de relua o veche poveste pe care radiourile profi nu o mai au. Pasiunea de incepe mereu altceva. Ea va trebui sa invete repede arta montajului si mai ales arta de a vorbi liber. Ii doresc succes si inspiratie in a ne informa. Cu ceea ce… intr-adevar ne intereseaza pe noi, in Giurgiu.

Zilele astea se finalizeaza si site-ul nostru. Sa te tii veselie 🙂 . La implementare.

au venit timpanele

ce bine ca au venit si castile… abia acum ne putem sopti dulcegarii in urechi 🙂

Da…la munca… nu la intins manutzele pe tavan ..ca acusi vine 8 martie si nu putem emite de pe bancuta. Si are de lucru ..nu sunt decat vreo 150 mp :)))

In sfarsit se mai intampla ceva notabil, dincolo de cee ce inseamna deja obisnuit.

In Giurgiu se va intampla din 8 martie ca o mai veche echipa de oameni de radio sa se reintalneasca si sa puna la punct un vechi proiect reluat, abandonat si tatonat de prea multi ani si de prea multe ori. Se intampla sa readucem Radio Giurgiu …. la Giurgiu.

Vin cu detalii zilele astea pentu ca, la urma urmei, povestea unui radio, oricare ar fi acesta, m-a caracterizat toata viata.

Uite link-ul lui: Radio Giurgiu FM

Cum sa nu ne distram in tara asta? Numai la Discovery nu pot sa ma uit asa ca am facut greseala sa ma uit la stiri si … „ghici ghicitoarea mea”.

Poate ne intalnim sa facem putina atmosfera in restaurant…. pizza in forma de inima si asta ma distreaza: „Nu poti tu sa bei cat poate manca ea: la fiecare pahar de vin comandat de baiat, fata primeste o inima de ciocolata!”

via Valentine’s Day Giurgiu – Ziua Indragostitilor restaurant PUFICA.

Habar nu aveam ….

Ca un film facut in 2009, parca … „I am a Legend” … stai sa dau un IMDB: ..aha, in 2007:

sa fie precedat de un film facut acum 500 de milioane de ani:

http://www.scifi-channel.tk/2011/10/the-last-man-on-earth-1964/

Sarmanul WordPress …

Ti-a luat fasbuk fata. Nu ca ai fi batran, dar nu ai stiut sa te „propagi”. Scrie mare la intrare: daca vrei mai multi cititori te ajutam sa-ti publici alea cele pe fasbuk si tuiter deasemenea. Pacat. Poate ca nu vreau? La urma urmei, cati vor sa stie ca ma duc pana la buda? Cred ca nimeni. Totul este o politete unanim acceptata: imi dai like la ceva, poate iti dau si eu ca sa echilibram problema. Ca vorba aia, suntem online … ce pizda masii. Ce ai gasit util in ultima perioada pe facebook? dar pe twitter? dar pe o retea de socializare? de cand nu ai mai intrat pe un blog? Poate atunci cand dai un goagal. Adica accidental, sau rareori … si asta pentru ca vrei sa fi la curent cu povestile cuiva. Pe un eventual blog al tau nu cred ca ai fi postat atat de multe fotografii cu tine si familia ta. Dar este infometat si toata lumea posteaza. Orice, oricand, oricui in cel mai fericit caz.

„Te cheama si Catalina, nu-i asa?” – De unde stii? – ” …avem noi aici ceva care ne spune tot despre tine” – nu cred” – „serios! zi-ne ce mai face Geta – tot cu Marius este?” „?”

Evident ca aveau smartphone cei doi baieti iar barmanita cont pe facebook si ecuson cu numele incomplet in piept. Dar esti pe facebook, asa ca existi si prost sa fi sa nu profiti.

Urmatoarea retea de socializare cred ca ne va urmari pas cu pas, zi cu zi. De data aceea fara acord. Fasbuk nu este perfectionarea unei idei. Este un inceput. Si totul se numeste concurenta: cine scoate pe cine mai repede din anonimat.

Un nou blogger …

E greu inceputul… dar odata facut pasul incepe show-ul.
Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, Johnnie, si-a tras blog. Este un tip care nu poate fi definit. Este acolo, si cand dispare ii simti imediat lipsa. Este unul dintre oamenii care nasc intrebarea „cand a avut timp sa le faca?”.
Este imposibil sa nu fi gandit asa vreodata, si, de multe ori, si eu imi pun intrebarea asta.

Ameninta demult ca isi va posta povestile pe net. Intre timp se intampla altele – dar pasul a fost facut – deocamdata sunt povesti din domeniul lui de activitate (ultimul, ca are mai multe).

Succes Johnnie, si bun venit in blogosfera.

Fragment:
(…)Cu greu ne-am potolit rasul si am intrat in apartament. Dar nu scap.
Alta intrebare:
– dar peste 3 zile putem sa intram in baie?
„- inca nu, ma sunati , vin… verific si apoi vedem!” – raspund serios, ( ce era in mintea mea , nu stiu, ca ca m-a stresat ligheanul ala toata ziua), moment in care colegul meu iar iese vijelios si rosu din apartament…
Ma rog, am terminat, am plecat, am si am uitat de ei, cand… peste 3 zile …suna telefonul.
Cine era? Doamna bineinteles… sa ma duc sa vad daca se poate intra in baie, ca miroase in casa.
Nu mi-a venit sa cred.
Oamenii astia au stat 3 zile cu ligheanul si galeata in balcon!
Am fost am vazut, le-am dat voie sa intre in baie… am iesit repede si am ramas prieteni…. m-au chemat cand au terminat cu renovarea in casa, mirosea frumos, am baut o bere… ce mai… viata grea dar merita traita (…)

Mai multe aici.

Unul din cinci angajatori spune că are nevoie de noi angajaţi. Vezi în ce domenii se caută personal (Gândul) | Radio Romania.

Noi stim ca ei stiu ca noi stim.

Ma gandesc acum ca toti vrem la un moment dat cate ceva, iar partea amuzanta vine cand aduci vorba de bani. Nici nu vreau sa ma gandesc cate firme sunt si mai ales cati doritori de munca direct proportional. Apropo’s, nu ai senzatia ca mai toate fluxurile de stiri, in speta televiziunile mari, au lasat-o mai usor cu pesimismul …(e doar o remarca). Sa fie recentele controale care i-au bagat in draci?